PASTE DIAMANTATE

Generalităţi

Pastele diamantate sunt destinate finisării, polisării şi lepuirii oricărui tip de material, de preferinţă metale şi operaţiilor de pregătire a probelor metalografice. Pasta cu diamant este un amestec omogen format din pulbere de diamant şi un liant organic.

Caracteristicile principale ale pastelor cu diamant sunt:

  • Granulele de diamant utilizate pot fi natural sau sintetice;
  • Mărimea granulelor este cuprinsă între Do, 25 – D91 µm;
  • Concentraţia de diamant;
  • Lianţi utilizaţi.

Concentraţia de diamant
Capacitatea de aşchiere şi o dată cu acestea timpii de finisare necesari sunt dependent de concentraţia de diamant. Paştele cu diamant se obţin în următoarele concentraţii:

  • Concentraţie E – concentraţie mică, este utilizată pentru producţia de serie în domeniul industrial pentru finisarea matriţelor;
  • Concentraţia N – concentraţie normal este utilizată pentru lucrările de înaltă precizie pentru materialele de duritate mijlocie şi pentru probe metalografice;
  • Concentraţia S - concentraţie superioară, este utilizată pentru lucrări de precizie, pentru prelucrări de material foarte dure şi pentru probe metalografice.

Proprietăţile Lianţilor
Liantul utilizat necesită următoarele proprietăţi:

  • Dispersare egală a granulelor de diamant;
  • Rezistenta la temperatură;
  • Solubil în apă, alcool, ulei sau universal solubil.

Paştele diamantate se pot livra cu următoarele tipuri de liant:

  • Liant tip A solubil în apă şi alcool, se utilizează la prelucrarea materialelor neferoase pentru a preîntâmpina efectul corosiv al apei;
  • Liant tip O solubil în ulei se utilizează la prelucrarea metalelor;

Tipurile de paşte diamantate şi concentraţiile respective sunt arătate în tabelul următor:

Tipul pastei diamantate

Solubilitate

Concentraţie

Diamond paste type

Solubility

E

N

S

A

Apă şi alcool water and alcohol

X

X

X

O

ulei oil

X

X

X

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
Lepuirea manuală se face prin frecarea suprafeţei de prelucrat cu pastă de diamant prin intermediul unor accesorii (scule de mâna ce constituie suporţi de aplicare a pastei) sau prin depunerea de pastă manuală a pieselor peste acestea. Aceste accesorii – suporţi trebuie să fie neapărat mai puţin dure decât piesele de prelucrat.
Pentru a Evita rizurile sau micile cratere, este indicat că, suprafaţa de lucru să fie perfect curăţată. Curăţarea suprafeţelor de prelucrat se face cu apa distilată sau soluţie de alcool diluat. Pentru paştele din pulberi micronice se recomandă a se utiliza suporţi duri, iar pentru paştele din granule submicronice, suporţi moi. Factorul hotărâtor la obţinerea unor calităţi de suprafaţa impuse peste granulaţia pastei utilizate. Acesta se alege funcţie de natura materialului prelucrat, de calitatea (rugozitatea) suprafeţei obţinute la prelucrarea anterioară şi de calitatea de suprafaţă ce dorim să obţinem.
Se utilizează în general, seturi de paşte de granulaţii diferite: prelucrarea începând întotdeauna cu paste cu granulaţia cea mai mare şi terminând cu paste cu granulaţia cea mai fină.
În general pentru diferite staţii de prelucrare se recomandă următoarele granulaţii:

  • 80 – 25 µm pentru operaţia de degroşare
  • 15-8 µm pentru operaţia de semifinisare
  • 6-3 µm pentru operaţia de finisare
  • 1 - 0,25 µm pentru operaţia de superfinisare.

În scopul evitării îngroşării pastei sau a îmbâcsirii cu particule de material prelevat se adăugă din când în când un diluant care are rol de lubrifiant. În cazul utilizării pastelor solubile în ulei tip O se folosesc ca diluanti uleiuri minerale şi diluanţi organici. În cazul utilizării pastelor solubile în apă şi alcool tip A se foloseşte ca diluanţi un amestec de alcool etilic şi glycol; pentru pasta tip T se utilizează glicerina. Pentru a se Evita zgârierea suprafeţei piesei prelucrate, după utilizarea complete a unui tip de pastă, la trecerea la altă granulaţie, se recomandă spălarea piesei, aceasta se face cu jet de diluant. Vitezele de lucru nu trebuie, să depăşească 2- 5 mm/s presiunile de lucru variind între 30... 75 dnN/cm2, funcţie de tipul prelucrării. Presiunea de lustruire este dependent de materialul folosit pentru probă şi de dimensiunea granulaţiei de diamant. Se poate lucre cu presiunea de lustruire ridicată 6- = 70 daN/cm3 în cazul materialelor dure şi a granulaţiilor mari, în cazul materialelor moi şi a granulaţiilor de diamant fine se va micşora presiunea până la 30 – 40 daN/cm2